Mda

Da, știu, a trecut Eurovisionul, nici n-am reușit să mă uit pentru că am fost foarte ocupată să mă enervez cu alte lucruri la fel de stupide. Am auzit că a câștigat o duduie din Suedia. M-am așezat conștiincioasă în fața pc.ului și am zis să vizionez ce-a avut de cântat fata respectivă. După tânguielile și jucatul de-a indianului beat prin ploaie, am realizat că ori nu are toate țiglele pe casă, ori încearcă ceva șoc-șoc-șoc, stil Lady Gâsca, sau poate luase ceva făină și acum îi creștea aluatul în burtă, creier sau ...
Nu, nici favoritele mele nu meritau locul 2.. eu glumeam cu bolșevicele! Simpatia mea pentru comunismul sovietic nu ține chiar atât de departe.
Grecoaica însă a fost belea... adică după spusele prezentatoarei noastre celebre și supercelebre, frumoase, istețe și devreme acasă... Geaaaaaanina Corondannnn! Pentru cine nu știe un Fuego al televiziunii române..., cică semănă cu R. Martin. Și nu melodia! Eeeeeee...
Am trecut peste Eurovisionul pe care l-am cules ușurel de prin spațiile verzi și mereu curgătoare ( habar n-am de ce ) ale internetului...
Acum mă gândesc la faptul că trebuie să devin importantă! Frate, dar importantă rău! Ceva de tipul care mi se afişează.... Să mă fac că+s prea ocupată pentru secolul ăsta... Dar ce'are.... Aoleu e jale..... Am schimbat nişte chestii prin pc chiar acuşica , iar tastatura a luat'o razna.
Oricum nu trec peste subiect... Sunt ocupată tare....
Cu ce-s ocupata? Ne e treaba nimanui! Clar? Sunt si gata!
Evident ca am eu in vizor pe cineva care e atat de ocupataaaaaaaaaaa... persoana.. ea!
Jale!

bad

Nu vreau să mă apuc de povestit că de la prima ora m-am trezit plină de o hărnicie care pe măsură ce trecea timpul începea să mă sperie rău de tot, așa că vă spun doar că mi-a trecut și am redevenit la starea care m-a consacrat pe Pământ: lenea cronică... Evident că-s trează de la cinci și că la ora asta nu mai știu ce să fac ... :)))
Ascult o melodie care îmi dă o stare tare simpatică.. pur și simplu să fac chestii trăznite.. dar, nu mă miră, ăsta e efectul acestui cântecel...Cum sunt home alone, m-am decis să mă gândesc cu care să încep, în ordine alfabetică ca să nu trec peste vreun lucru important...

Asta e melodia, iar eu sunt în căutare de bad things.... care or fi alea... încep să fac o listă...
1. un lucru bad pentru mine ar fi  să dau muzica la maxim ...., dar cred că nu ar interesa pe niciun vecin sonorul la maxim, așa că nu aș impresiona pe nimeni, nici măcar un polițist mititel nu ar veni la ușa mea pentru o amenduță mică , mică....
2. un alt lucru de acest gen ar fi să urc în mașină și să mă plimb pe bulevard și să claxonez băieții... dar aș fi cam penibilă, am o vârstă care nu-mi permite să claxonez liceenii, iar virajele strânse cu un tico tunat mi-ar aduce primul loc între cele mai vizionate filmulețe pe youtube...
3.alt lucru rău tare ar fi să mă duc să-mi iau sandalele ce le-am ochit ieri la Leo, drguțe foc, dar de un plastic la prețul de 200 lei care nu le face cinste nici lor , dar nici mie dacă le-aș lua...
4. ...
Mă mai gândesc, lista-i deschisă...
Până când pic de acord cu mine însămi asupra acelui lucru tare bad... beau un ceai....
da, nu vodka...ăla lucru bad!

...

..si sa nu uit că-mi place Eurovisionul, plăcerea mea perversă :)))
și melodia Moldovei, e yami! și totuși băiatul ăsta putea merge cu o melodie gen Dorule, e gen winner, asta e!

aș zice și ceva de România, dar nu-mi place melodia, e penibilă, fata în schimb e frumoasă și vorba aia .. dezbrăcarea și la treabă!
dar sunt sigură că ”bolșevicele” vor câștiga! Hai Rusia! :))))))))) le ador, scuze, am și zis, perversă treabă! 

Superb

Mă trezesc azi...da! iar mă trezesc, ce naiba să fac? încă o mai fac!...cum spuneam, mă trezesc azi cu un gând sinistru... Ce naiba fac eu azi? ...Pricepi?
Confuzia omului care nu are ca activitate decât cum să se întoarcă de pe o parte pe alta....Sexy rău!
Deci e o problemă, asta e concluzia mea ... Cum nu sunt o doamnă care să se preocupe din cale afară de curățenie, mâncare sau alte activități gospodărești, iar vremea adolescenței a cam trecut ca să-mi pierd timpul prețios ”de stat degeaba” pe facebucul ăla sau pe telefonul mobil cu prietenele, mă tot gândesc ce aș putea să fac eu să nu mă plictisesc...
Da, am ce face! Mă încearcă talentele de scriitoare și mai am de lucru la a doua mea carte... nu, nu vă stresați și nici nu vă îngrămădiți la autografe că nu am scos-o nici pe prima... din lipsa de timp... N-am timp domnule! Când să o fi făcut? Adevărul e că  e o perioadă de tranziție asta, când nu stau la mine acasă ci la pensiune, 3 margarete pentru curioși, așa că nu-mi vine nicio inspirație... mă pierd toată ziua cu ochii ori pe pereți în căutare de muze mereu ascunse printre falduri de perdea sau printre cearceafuri albastre de pat  și nu reușesc deloc să mă concentrez... Dar cum nu mai e mult până mă mut la casă nouă... Da, va fi chef, șampanie, prăjituri și toate nebuniile...
Așa că nu-mi fac probleme că nu-mi revin la viața mea normală...Dar eu ce fac acum? Azi? Mă plictisesc groaznic.. Adevărul e unul singur... dă-i unui om ce vrea... să stea degeaba și să privească cerul și chiar asta primește... dar pe lângă ce naiba faci ? să am grijă ce mai cer data viitoare, că uneori se și împlinesc dorințele , nu de alta!
Ascult muzică...beau ceai...parfum de flori de primăvară pătrunde pe geamul reședinței... și mă vait aici, unde în altă parte?
În curând mă duc să mă bălăcesc , nu, nu în piscină... la duș! Piscina e în construcție, cum intri în stânga! :)) Era un banc cu un tip și o doamnă .. roșesc, cam deocheat...
Ce naiba am?
Mă plictisesc, știu!

WOW

Deeeeee dimineață!

Mă trezesc brusc..
Parcă am uitat ceva, dar cum nu am habar și nu pricep de ce am această senzație, încerc să-mi compun un plan pentru ziua în curs...
Ce credeți? Nu îmi reușește absolut deloc! Hotărăsc în sinea mea că treaba e destul de iritantă și cum nu suport să-mi pierd timpul cu chestii inutile, să zicem serviciu, încerc să visez la momentul în care voi deveni suficient de bogată încât să stau în piscină toată ziua și să mă bălăcesc.
Totuși la faza cu piscina am ceva promisiuni că mi se va face o piscină frumoasă în care să înot de zor cât e ziua de lungă... și asta fără să fiu prea bogată. Nu e rău, dar până nu o văd cu ochii mei , nu pic în plasă!
MI-am adus aminte ce-am uitat! Pun un botic mare de vreo 2 km și mă plictisesc instant.
Bani...
Iar bani?
Câți bani?
1000...
Ce?
Lei...
Din Africa poate!
Nu , din ăia românești!
Banii  ăștia! Mereu m-am gândit la o fază... Când nu-i am sunt nefericită! Când îi am tot nefericită sunt...dar măcar nu am grija lor... Deci care ar fi ideea? Să nu-i am și să mă streseze doar gândul ăsta sau să-i am și să nu dorm noaptea de grija lor?
Habar n-am ce ... Oricum de cheltuit nu e greu , așa că nu îmi fac probleme că aș putea vreodată să ajung bogată, nu au timp să stea leii ăștia în propria-mi grădină zoologică...
Oricum asta uitasem, așa că m-am indispus! În plus încerc să merg vreo câteva ore și pe la serviciu, doar azi, evident, mâine nu-mi mai bat capul...
E frig de câteva zile în orașul ăsta, mă enervează...
Vreau căldură sufocantă, să murim de cald, domnule! Ce-are? Plajă, flori, greierași, fluturași, șărpălăi....brrr...am fobie și de ce ți-e frică de aia nu scapi....
Dar... în curând voi primi un cadou... dulce! Nu nu primesc un constrictor și nici vreun hipopotam..nu, nici...!

Bună seara!

Am ales să salut pentru că simt nevoia să comunic politicos.
E ceva în mine care nu-mi dă voie mereu să exprim politețea cu toate că mama mea mi-a dat o educație exemplară. Evident m-am chinuit din răsputeri să dau pe alături și să îmi exprim o furie rebelă la adresa unui cer nemilos, trecând peste educația care ar fi trebuit să primeze... Nu mă refer la ce e aici sau la salutul din seara aceasta. E dincolo de o simplă conversație, e mai mult o confesiune către mine însămi. Undeva, acolo, în interiorul meu, e ceva ce strigă, ce se zbate, ce lovește, ce simte numai...
Oare contează?
Pentru voi, ceilalți, sigur că nu... nimic nu contează, de ce oare ar conta?
Spun ceilalți, o altă lume...Nu vreau să vă numesc, aș găsi chipuri, nume...
Mi-e dor uneori să trăiesc simplu, liberă de orice compromis. Da, fără nimic, doar eu și gândurile mele. E posibil să mă plictisesc. Mereu am senzația că ceea ce mă înconjoară e prea puțin. Sunt veșnic nemulțumită. Mă simt ca un sclav în Roma antică ce deține orice bogăție posibilă, mai puțin libertatea. Iar atunci când o dobândesc... Eu ce fac?
Ceva ce nu reușesc să exprim și nu din lipsă de posibilități. Slavă Domnului, limba română e diversă și plină de nuanțe superbe, numai că nu sunt scriitoare și nu reușesc să jonglez cuvintele. Rămâne mereu fadă.
Nu sunt scriitoare, poate doar Un om într-o lume perfectă... atât de perfectă încât îmi  dau seama că sunt imperfectă prin însăși ideea de Om și aleg să ies din această Utopie. Lumea mea perfectă în această lume imperfectă care ne înconjoară. De neînțeles, așa e?

Revenire

Nu-s o persoana ranchiunoasa. O spun cu toată sinceritatea care mă caracterizează, dar, uneori, pot spune că ceva acolo este. Pe undeva nu pot depăși răul ce mi se face gratuit.  Fiecare are propria viziune despre dreptatea care în mod obligatoriu este de partea sa. Trecând dincolo de exemple puerile și ajungând la lucruri mari, totul se învârte între dorința noastră  de a ne impune propria viziune și opinia sinceră că ne sunt încălcate în mod brutal de oricine și oricând voința, dorința, sentimentele sau cine știe ce alte lucruri pline de măreția care ne face să fim ceea ce suntem: nimicuri în acest Univers măreț.
Urăsc mândria și prostia, dar am parte de ea cât cuprinde. Nu am pe nimeni în vizor, doar propria persoană. De ce să spun că unii sunt, că alții fac, că ceilalți nu știu ce ... EU sunt de vină! Categoric. Uit că m-am născut singură și că până la urmă mor tot singură, uit că nu am cerut să mă nasc și că nu cer să mor. Și de aici apare nebunia pentru că aceste lucruri pe care nu le-am cerut și totuși le am , ar trebui să mă determine să  trăiesc singură și să nu trec peste propria-mi persoană în niciun moment al existenței mele.
Urăsc să fiu călcată în picioare din dorințe mărunte și undeva ideea mea de Zeiță nemuritoare îmi dă ghes să -mi afirm propria nemurire în propriul meu creier. Nu am nevoie să mi se spună că-s mărginită, că poate am devenit prea mândră și zeii mă vor pedepsi pentru această îngâmfare, mi se pare doar că mi-am pierdut undeva pe drum unicitatea și am devenit ca ceilalți! Sunt din aceeași pleavă în care sunt afundați majoritatea, în aceeași băltoacă în care mă bălăcesc cu porcii. Periculos și posibil să ajungi la tentative sinucigașe dacă realizezi că începi să regreți însăși existența proprie.
Nu sunt deprimată, mă gândesc doar la mine și reintru în pielea mea. Sunt un șarpe. Încep să scap de fosta piele. Și am fobie de asemenea reptile... În fond ar trebui să mă tratez, deseori sunt comparată cu vreo viperă, broască, crocodil sau nu știu ce jivină cu sânge rece. Undeva există și un gând real.
Mi-e dor de mine și de felul meu de a fi, așa că redevin ce-am fost, un gând, o idee, o clipă, nimic pentru ceilalți și ceea ce am fost mereu pentru mine, EU.
Of, ce greu poate fi să te regăsești. Cineva, o domnișoară bătrână, mi-a zis de curând că e prea bătrână să mai citească pe Kant. Că s-a pierdut pe drum și că a realizat că nu se mai poate întoarce în timp pentru a fi ceea ce era. I-am zis doar că dacă a acceptat acest lucru înseamnă că asta trebuie să fie. Nu poți fi altceva decât decizi tu singur.
Dar eu ? Sunt prea bătrână să reintru în Cerul pe care nu trebuia să-l părăsesc niciodată? probabil că da! Fata bătrână avea dreptate. Uneori e prea greu să îl citești pe Kant, îți pierzi răbdarea de a fi ceea ce ai fost dintotdeauna.
Dar realizez că nu Cerul trebuie să mă primească, ci doar să-mi afirm apartenența la EL. Sunt și zâmbesc!
O dimineața plină de nori albicioși, vânt de toamnă grea și ropote de ploaie... A inflorit iasomia si casa e plină de un parfum amețitor...Eu scriu...
... trăiesc!

diverse

Nu cred că îmi place să cânt, dar mi-am dorit întotdeauna o apariție pe o scenă. Pur și simplu vis de copil înconjurat de  flori și fluturi, de inocență și mărgăritare cu mii de clopoței adunați pe lângă o tulpină subțirică. Culori pastelate și glasuri de privighetori, gânduri ale copilăriei!
M-am trezit azi fredonând o melodie pe care nu reușesc sub nicio formă sa mi-o extrag din creier. Nu! Nici nu-mi trece prin cap să spun ca încă de la prima oră cânt ca o apucată: ”Oac, oac , diri, diri, da!” Știu, se tratează în timp cu medicamente de la specialiști! Până atunci asta e realitatea, fac ca broasca pe unde apuc.
Cum în ultimul timp merg cu propria mașină sau îmi car picioarele în spinare, urlu din rărunchi pe unde cred că nu-s auzită... ”oac, oac, diri, diri, da!”
Acum dacă stau să mă gândesc, nu e chiar o tragedie, dar chiar nu se putea să mă trezesc și eu ca omul normal cu o melodie mai chic? Adică să fredonez hiturile astea moderne  ( de care n-am habar pentru că  nu-s fan!)sau măcar un Julio sau un Beatles ceva , de pe vremea bunicii! Eu nu, oracăi cât mă țin plămânii!
Mă gândeam să mă cultiv , așa că acum am dat pe Mezzo, cică toată lumea ca să pară cultivată, bagă un Mezzo... sună la ușă vecinul să te roage să munți mașina că i-ai blocat-o, tu bagi repede pe canalul asta de muzică clasică si dai difuzorul mai tare.. ești cult, nene!!!! Ce dacă speli wc-uri prin Irlanda, Spania, Italia? Scrie că nu poți avea gusturi cultivate asemeni ducilor englezi? Iaca! Nu scrie! Și atunci? Lasă să vadă și maimuța de la patru că eu am școală adevărată chiar dacă mulg oile ...
Și cum mă gândeam eu să mă cultiv, când s-a apucat unul de o vioară mai să o leșine, m-am gândit eu , în sinea mea, în sunetul scârțâit a unei viori ( sunt praf la clasică, ce vreți?) că aș putea să mă cultiv și pe un taraf mic,adică manelele ce-au , domle? Ele nu ”este” la modă sau ce?  Hai, lasă! Aici bravez, mă irită imbecilitatea din jur, darămite să o mai suport și la aparatul ăsta ce se cheamă televizor!
Acum cine vrea să asculte o formație care  sosește weekendul ăsta în town... Prin facultate cântau prin baruri ieșene...Remember... zise Carol Stuart pe eșafod...

Ochiul meu stâng bate spre albastru

Deschid ochiul... Cel stâng! Mereu am avut o slăbiciune pentru lumea văzută prin această parte a capului meu. Pare mai frumoasă, mai roz, mai optimistă. Cel drept o vede așa cum e , cu dinții scâșnind parcă de furia unei realități morbide.
Tavanul verziu îmi apare în toată splendoarea lui... Realizez că stau prost cu vederea prin acest ochi pentru că imediat cum l-am deschis pe cel drept  am realizat că tavanul este de culoare galbenă.
probabil de asta îmi apare lumea mai bună ... Probleme oftalmologice, e cazul să merg la doctor.
Miroase a flori de iasomie, un val fin de aromă demențială pare să-mi  arunce  buna dispoziție într-o stare de fericire maximă. Probabil că vederea slabă în combinație cu un miros suav, drog pentru creierul meu și pentru simțurile mele de altfel, este o adevărată mană cerească pentru un suflet debusolat de vicisitudinile vieții pe care o trăiesc.
Nu mă ridic imediat cu toate că totul zbiară, urlă să o fac cât mai rapid pentru că altfel voi întârzia. Unde? Habar n-am! Creierul nu procesează mai mult și iubesc această stare pe care nu am mai avut-o demult timp: lenevia somnoroasă și lipsită de griji.
Am destule, dar în unele dimineți chiar reușesc să mă detașez total și să iubesc din toată ființa mea, viața asta văzută de mine prin ochiul stâng. Oare e doar o problemă medicală? Mi se pare chiar că are o tentă clară de albastru... ochiul stâng! Ochiul drept e roșu.. de la turbare!
Scânteioare galbene și uneori roșietice îmi zboară printre genele fluturând speriate uneori de către o rază mai jucăușă și tocmai când credeam că sunt într-un basm real  realizez că priza de lângă birou face ”Bzzzzz” și scoate scânteioare reale...
S-a dus  vrăjeala mea de basm, welcome realitate! Scurt-circuit... sau pe cale să se producă...sau să ia foc... sau cine naiba știe nebuniile electricității... Ar trebui să știu, ce naiba! Am făcut fizică la școală.

Acum am amândoi ochii deschiși larg și se pare că ochiul drept este șeful pentru că dacă el e deschis văd mult mai bine...

prin frigiderele Moldovei

deschid azi blogul meu...
am uitat sa mentionez ca am revenit aseara din peregrinarile mele prin Moldova lui Stefan...
ma uit la profilul meu, il recitesc mereu pentru ca ma amuza cat de ametita sunt si realizez ca par destuld e dusa cu sorcova, ceea ce ma multumeste, asa ca merg mai departe...
parca am spus ca afisez niste poze...
n-am prea facut...
a plouat ceva de speriat, am stat in casa pititi ca ursul in barlog si am alimentat stomacul c u tot felul de produse pe care in mod obisnuit nu le-as ingera...
dar cica e traditie...
ce nu fac eu pentru traditia, domnule!
piftii, salate cu maioneze galbene si uleioase, oua colorate pana la galbenus, fripturi de zece feluri ca la nunti de odinioara, ciorbe de tot soiul si cate si mai cate....
evident ca toate astea stropite cu bauturi care si mai care alcoolizate...
la faza cu bautul am clacat, mi-am strigat sus si tare opinia si am spus ca NU BEAU....
ei, nu? a venit raspunsul...
cum adica ei, nu? ce-s de trei ani sa ma schimb precum bate vantul sau ce?
nu-s obisnuita sa fiu contrazisa mai ales in conceptiile proprii...
asadar... astia cu vinul... eu cu rasturnatul...
dai cu coniag... eu dai si arunca-l in chiuveta...
si tot asa!
acum sunt bolnava...
ma doare stomacul, capul, burta, un picior, un brat, ochii, cred k s-a marit ficatul...
am plecat mai bolnava decat eram cand am ajuns...
na-ti-o!
cred ca de la Fane mi se trage...
era ceva in aer, domle!
sunt cateva chestii de povestit.. dar ploua, asa ca nu am fost prea impresionata....

Vine iepurașul?

Păi, m-am gândit bine și am decis să o tulesc prin Moldova noastră. Nu vreau sa vă promit că vizitez mănăstiri și că mă încarc cu o energie pozitivă și că Lumina și pacea vor bântui prin suflețelul meu mic și necăjit, dar voi fi prin zonă. Aviz amatorilor/oarelor de autografe! :))) Plec mâine și mă întorc marți.
Promit că povestesc ceva nebunii și aduc și poze. Adevărul e că nu am mai postat demult ceva fotografii de prin peregrinările mele.
Paște plin de sănătate tuturor!

...sa facem gogosi!

M-a apucat cheful de bucatărit. Nu va inchipuiti ca-s vreun mare maestru, mai de graba e vai de capul meu...
dar...
pentru ca am avut cheful necesar
m-am gandit ca cel mai indicat ar fi sa caut o reteta pe care sa o pun in practica...
si am cautat ...
am gasit...
gogosi cu dulceata de visine...
mi se parea fain, suna yami...
am citit ingredientele, le-am amestecat...
evident ca nu am prea mare rabdare..
doamna grasunica, cu roseata in obraji si buze groase, spunea in reteta dansei ca trebuie sa lasi drojdia sa se umfle...
eu am pus-o in apa, dar nu s-a umflat...
cine stie de ce si ce o fi avut la mine de nu a avut chef sa faca vreo reactie de gen...
apoi trebuia sa amestec pe rand cele scrise ...
eu le-am rasturnat si le-am amestecat cu mixerul...
era cam groasa compozitia asa k am rupt un piciorus sau cum s-o numi partea aia care o invarte aparatul...
o fi fost ceva gresit in reteta sau poate ca indicat ar fi fost sa amestec cu mainile aluatul...
cred ca asa ar fi trebuit..
oricum le-am amestecat pe toate, si scria , tot doamna grasunica... că trebuie sa-l las sa se odihneasca....
stiu ca nu in sensul de dus la nani si leganat pe picioare, dar oricum m-as fi plictisit pana ar fi avut chef aluatul sa sforaie vreo 30-60 minute, asa ca l-am intins cu un sucitor si .... am facut niste cerculete cu un pahar , apoi am pus dulceata....
doamna zicea de visine , dar eu nu am avut decat de capsuni...
am pus una peste alta si le-am pus la prajit...
cand le-am scos... tari...
prea tari...
uleioase...
prea uleioase...
poate am gresit cu ceva, ce stiu eu...
m-am dus pana la patiserie si mi-am luat gogosi cu dulceata si cu branza...
cred k doamna respectiva... nu a stiut sa explice ce si cum...
sau eu sunt.... jale :(

un nou început

Ultima zi...
nu prea îmi plac momentele de final...
zilele astea trec însă printr-un moment de genul acesta și ce simt?
plictiseală...
oboseală...
nervozitate...
începe altceva și asta îmi dă un elan ce mă uimește și pe mine...
nu îmi face placere... hai, doar sunt Eu, mai e cineva care nu mă cunoaște?
de abia aștept să trec peste etapa care urmează ...
și să fie altceva...
se spune că celor din zodia mea nu le place să stea într-un singur loc..
categoric e adevărul!
și totuși oamenii pe care îi iubesc nu îi pot schimba, îi car după mine indiferent unde mă duc...

plimbare in parc

caldura mare ...
evident, lumea pe afara!
sunt genul de persoana care nu iese intr-o zi de gen...
ma feresc de oameni, ma oboseste sa schimb eventualele politeturi...
poate nu ma intalnesc cu nimeni cunoscut?
asa e...
poate!
dar eu stiu ce spun, asa k incerc sa nu ies si totusi am iesit...
dc?
cald, dragut, pasarele, soare frumos, o multime de copii, mamici, adolescenti ciudati si vagabonzi care au inceput sa misune...
parcul e aerisit, curat, baltoaca din centru are agatate pe ponton barcile colorate...
copiii urlau pe toate limbile...
mamicile zbierau :”ai grija, Eduardo!”, ”ma, Vasile, vezi la fi-ta ca mananca nisip!”, ”Angelo, ai grija la pantalonasi ca-s noi!”, ”fa, Argentino, sterge-i mucii lu Atena!”, etc...
ce nume au copiii in ziua de azi...n-am treaba cu numele romanesti, mi se par isteti parintii care nu-si mai numesc in vremurile astea copiii, Vasile, Gheorghe, Fana, Marghioala...
da-o incolo, iti rateaza din start viitorul cu un astfel de nume...
dar numele italiene si cele spaniole ma fac sa lesin de ras... Fernando, Maria Dolores, Mario deja e des ca Ion la românii din perioada lui Stefan cel Mare... cel mai tare mi se pare insa Federico Alvaro Alfonso Ștefan... :)))))) un singur copilas maruntel si blondut cu un nume ce ma face sa ma intreb oare daca parintii sunt rasa pamanteana sau extraterestra...
in afara de urlatorile astea ( copiii), mai striga unul de zor:”Inghetata, hai la inghetata!”
crdeam ca deja s-a deschis sezonul estival si sunt pe plaja la Mamaia iar cubanezii ne i nvadeaza cu lazile frigorifice pline cu tot felul de bunatati: ”Hai, la porumb fierttttttttttt!, inghetata cu dudeeeeeeeee! mere caramelizateeeeeeeeeee!”
dezgustator...
si eu ce cautam acolo?
aia e.. ca nu faceam parte din peisaj!
un catelus absolut superb m-a determinat sa ma decid.. imi cumpar si eu unul...
ei , da, sa vezi distractie pe capul meu...
si-l numesc Matei Corvin sau Iancu de Hunedoara...
nume romanesti... pentru cine nu stie Matei o fost românnnnnnnnnn si i-a condus pe UNGURI!
asta , asa in paranteza, fara discriminare!
nush ce am cu Matei Corvin... sau cu tat-su...

Visul meu plin de galben, de margarete mici și dulci, de câmpuri negre și nori albicioși...

Păsăricile care păsăresc!

Sunt puțin nervoasă. Fără întrebări indiscrete! N-am chef de explicații, pur și simplu mă enervează cum zâmbești, cum îți strălucesc ochii în dimineața asta. Mă irită privirea ta ștrengară , cheful nebun, patosul cu care-ți trăiești viața, optimismul debordant. E motiv de enervare? Nu. De asta nici nu trec la explicații complicate.
Ai văzut că a sosit primăvara? Eu mi-am dat seama de dimineață, la prima oră. Cum? a ciocănit în creierul meu și a urlat: Trezește-te! E timpul să cânți!
I-am tras una în capul ei negru, plin de bucle și i-am cerut:”Ia, mai lasă-mă, cucoană în pace, vezi de treburile tale de primăvară mâțâită care își face greu loc prin troienele lăsate de iarna asta grea!” Dar nu m-a ascultat, e insistentă și probabil s-a decis să facă ce o taie capul. Oricum îmi tot ciripesc ciripitoarele astea de pe sub balcon. Am o familie de păsăruici care stau pitite de veacuri acolo și când le izbește căldura începe simfonia... de la prima oră. Le-am cerut imperios să o șteargă cu gălăgia, dar de unde ele ioc! Au făcut ce-au vrut cu creierii mei. Undeva pe lângă ciripitori, l-a apucat și pe cocoșul unora care au ca animal de companie un cocoșel moțat, foarte drăguț de altfel, dar plin de tupeu nesimțit de dimineată.
Peste astea am zărit în grădină ghiocei. Deci e clar primăvară.
O vecină a trecut pe la mine la 8 și ceva și mi-a zis că m-a căutat toată ziua ieri poștașul. Aaaaa? Cum naiba să mă caute poștașul toată ziua? Poate doar o dată? De două ori maxim? Dar deja asta ar presupune o relație destul de strânsă între noi doi de l-a apucat vizitatul din oră în oră. În plus am fost aproape mereu acasă. I-am mulțumit de informație, ea m-a privit șugubăț de parcă știa ea nu știu ce nebunie ce se petrecea între mine și funcționarul de la poștă. M-am întâlnit cu poștașul când am ieșit și l-am intrebat de ce m-a căutat insistent. El a zis că nu a trecut pe la mine ci pe la vecina pentru că are o recomandată. Altă vecină! Ăsta ne cunoaște din vedere pe toți, ce chestie, nu pot să rețin fețe de oameni. Bravo lui!
I-am zis vecinei că pe ea a căutat-o, i-am zâmbit șugubăț, am dat ochii peste cap și am lăsat-o să se întrebe de ce oare a căutat-o și nu i-a spus pentru că ei doi au vorbit doar. Trebuie plătită orice poliță. A nu se rata nimic în viață!
Iar primăvara continuă să zburde prin blocul meu. De abia aștept să plece și în alt bloc și să pot dormi și eu măcar până la 8.

plictiseala

Buna..
...si tie!
Ce faci?
..trăiesc.
Fara mine?
..mi se intampla
Știu!
..unde-ai umblat?
Prin oraș, am baut ceva, am stat la discuții cu unul, altul...
...de ce?
De plictiseala!
...te plictisesc?
Nu vreau sa incepe vreo discutie in contradictoriu, nu poti accepta ca uneori ma pot plictisi?
...nu prea, cel putin cand esti cu mine.
Te superi degeaba!
...stiu!
Mă îmbrac și plec. Ies în soarele nebun de afara, dogorește obositor și transpir brusc și enervant. De ce am iesit? Doar de nervi? Stupida mai sunt cand devin irationala.
De ce te enervezi atat de repede?
...nu stiu, asta ma intrebam si eu
Nu fi aroganta!
...nu-s, chiar ma intrebam asta.
Și ce ai realizat?
...vrei sa mergem pe linia asta? Ajungem iar la cearta.
Probabil, dar tu oricum vrei sa te certi, trece apoi si revii la ape mai calme...
..te-ai gandit tu?
Experienta iși spune cuvantul, sa zicem...
.. e urat ce spui, ca si cum eu ma cert sa ma descarc pe tine, chiar daca nu esti vinovat, te incarcat negativ, iar eu ma incarc cu noi baterii...
Corect! Chiar asa e!
...suna urat.
Asta e adevarul, dar nu suna urat, pur si simplu asta esti tu! Eu te-am acceptat, mai rau e ca tu nu te accepti, te minti singura...
...obosesc filosofand.
NU-i filosofie!
...ma enervezi iar.
Obisnuinta!
...am iesit sa ma plimb, sa ma gandesc, sa...
O poti face oriunde fara sa te superi!
.. ai spus ca te plictisesc.
Am spus ca ma plictiseam, nu ca tu m-ai plictisit...Pur si simplu am iesit sa fac altceva, adevarat ca puteam sta cu tine si sa nu ma plictisesc, dar era o conditie in treaba asta... sa ai si timp de mine!
...mrrrr, am avut treaba...
Si eu ce-am spus? De asta am iesit, fara tine ma plictiseam, acum sunt cu tine!
... nu stiu cum, dar mereu ajung sa cred ca esti prea rational, prea inteligent sau ma prostesti prea usor :) Ajung sa cred ca...
Crezi doar ce vrei tu . Acum pur si simplu iti convine sa te impaci cu mine, ai realizat ca te-ai enervat degeaba si ca tu esti vinovata...
...hm, eu nu as merge pana acolo , ai grija!
Ma faci sa rad. Nici nu credeam asta, dar incercarea moarte n-are! Mergem sa-ti cumpar ciocolata?
...ca la cei mici!
De impacare, esti un copil oricum. Si se mai spune ca femeile se maturizeaza mai repede decat barbatii...
... aia se refera la fete si la baieti, femeile si barbatii se presupune ca sunt deja maturi...
Tu ai doi ani!
.. uite cum ne certam iar..
Nu stii deloc de gluma, te enervezi prea repede...
...fac ce vreau.
Exact! Uite cum realizezi tu care e problema. O fata desteapta , asta esti!
...si vreau inghetata, nu ciocolata.
Orice vrei!

pauza de trait

Daca as scrie toate trairile mele, poate as putea sa arunc totul in cosul meu de gunoi si sa trec mai departe, dar din pacate nu se poate. Arunc si eu ce e mai usor, restul iși face loc undeva in corp si ramane acolo asteptand sa iasa la iveala.
Ce secrete ascunse salasluiesc intr-un om? Banalitatile lumii in care traim , nimic mai mult. Asadar nu-mi bat capul cu ce ramane si mai mult incerc sa depasesc, ca noi toti de altfel, ceea ce ramane inchistat in sufletul nostru. E mai usor si oricum apare la suprafata doar accidental.
Uneori tind sa cred ca toata viata am fost doar un vampir. Nici macar unul bun, cu dorinta de a ma autodepasi, ci unul care suge toata energia celorlalti. Simt pe cei din jur obositi de lupta continua cu mine, dar din pacate ramanin continuare personajul negativ al povestii mele.
Se spune ca trebuie sa lupti, sa ai vointa. In ce ma priveste nu exista luptă. Iau totul cum este, la ce bun sa treci dincolo de tot si toate si sa realizezi ca intr-un final ... nu exista nimic decat lupta.
Evident pentru adrenalina... cred ca sunt una dintre persoanele care nu suporta excesul de adrenalina.. la mine apare frica, mă ploștesc brusc și s-a dus naibii curajul...Imi place expresia asta:
Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău și n-a fost.
Nu-s coerenta astazi pentru ca ma simt destul de obosita. N-am facut nimic special, pur si simplu as dori o pauza de viata, un concediu de odihna.

jeleuri?...nu, bomboane!

Ce zi ciudat de agresiva azi...
si eu la fel de agresiva ca ea...
nu imi place sa strig la oameni si de cele mai multe ori daca ceva nu-mi convine afisez aerul meu de superioritate...
tipul deja e clasic pentru mine: nasul pe sus, o spranceana ridicata, coltul de sus al gurii putin ridicat intr-o strambatura ce indica gradul de scarba ce zace in maiestuoasa mea faptura si... arunc o politete voit jignitoare...
azi mi-am iesit din fire... si am ripostat
da, yami, vorba mea...
numai ca mie nu mi se intampla sa fiu nepoliticoasa si sa jignesc...
hai sa vedem cum a stat treaba...
evident ca dreptatea e de partea mea si nu stau sa explic de ce o vanzatoare isi permite sa insele ...
nu conteaza varsta sau gradul de naivitate al clientului... ideea e de obraznicie, lipsa de politete si mai ales despre faptul ca nu serveste...
oare s-a schimbat ideea de a vinde?
nu implica cumva faptul ca trebuie sa zambesti, sa fii serviabil, sa iti vinzi marfa și sa multumesti clientul? sau cumva sunt eu intr-o alta lume si mai nou, la magazin esti obligat sa cumperi ce vrea sa-ti vanda maimuta nesimtita ce sta in spatele tejghelii?
vrei paine?.. iar ea iti da cornuri...
vrei cumva iaurt?... ea zice: de ce nu lapte?
vrei tigari?...mai bine va dau guma...
vrei bomboane de menta?... va dau de portocale...
frate, a fi vanzator implica ideea de a servi! asta esti .. nu te numesti nici profesor universitar, nici contabil, nici pilot de aeronave... esti Vanzator! atat... rimeaza cu servitor... E TOT AIA! numai ca e cosmetizat in zilele nostre pentru a nu fi inclinat sa faci discriminari..
nu ma intereseaza cat de destept esti.. eu merg sa cumpar ce am nevoie si nu sa fac rebusuri despre aselenizare... nu ma intereseaza ca ai absolvit magna cum laude nu stiu ce scoala superioara... esti doar o persoana care serveste cu un zambet larg, fals, gata sa o vanda si pe ma-sa daca face profit in stilul asta...
dar sa dai dovada de nesimtire, sa inseli copii, sa vinzi ce nu ti se cere si sa stai imbufnat pe viata ca esti un simplu sclav si muncesti 12 ore pe zi.. NU E TREABA MEA ca atat te duce capul...
e criza, da, muncim ce putem, dar sincer, eu sunt exact genul care nu ar face meseria asta.. si evident desconsider nu pe cei care o fac din placere.. sunt oameni carora le place sa -si vanda produsele si o fac profesionist... tot respectul pentru acestia...
mie mi-e scarba de cei care o fac pentru ca nu au alta solutie si inzestrati cu facultati particulare de mare anvergura.. in paranteze spus niste cocine pentru porci...accepta sa faca aceasta meserie si dau vina pe intreaga omenire pentru neputinta lor...
mi-e scarba de asemenea personaje...
evident ca am jignit și faza pe care i-am spus-o, cu ”nesimtita”, nu mi-a picat prea bine pentru ca nu ma defineste limbajul de gen, dar am mai observat ceva, ca si pe blogul asta mai demult, exista persoane care traiesc pe politetea si bunul simt al altora...si ghici ce?.. o duc foarte bine...
asa ca poate a fi doamna intr-o societate ca a noastra nu e tocmai corect...

1Martie

O primăvara caldă și plină de bucurii!