vineri, 30 martie 2012

un nou început

Ultima zi...
nu prea îmi plac momentele de final...
zilele astea trec însă printr-un moment de genul acesta și ce simt?
plictiseală...
oboseală...
nervozitate...
începe altceva și asta îmi dă un elan ce mă uimește și pe mine...
nu îmi face placere... hai, doar sunt Eu, mai e cineva care nu mă cunoaște?
de abia aștept să trec peste etapa care urmează ...
și să fie altceva...
se spune că celor din zodia mea nu le place să stea într-un singur loc..
categoric e adevărul!
și totuși oamenii pe care îi iubesc nu îi pot schimba, îi car după mine indiferent unde mă duc...

duminică, 25 martie 2012

plimbare in parc

caldura mare ...
evident, lumea pe afara!
sunt genul de persoana care nu iese intr-o zi de gen...
ma feresc de oameni, ma oboseste sa schimb eventualele politeturi...
poate nu ma intalnesc cu nimeni cunoscut?
asa e...
poate!
dar eu stiu ce spun, asa k incerc sa nu ies si totusi am iesit...
dc?
cald, dragut, pasarele, soare frumos, o multime de copii, mamici, adolescenti ciudati si vagabonzi care au inceput sa misune...
parcul e aerisit, curat, baltoaca din centru are agatate pe ponton barcile colorate...
copiii urlau pe toate limbile...
mamicile zbierau :”ai grija, Eduardo!”, ”ma, Vasile, vezi la fi-ta ca mananca nisip!”, ”Angelo, ai grija la pantalonasi ca-s noi!”, ”fa, Argentino, sterge-i mucii lu Atena!”, etc...
ce nume au copiii in ziua de azi...n-am treaba cu numele romanesti, mi se par isteti parintii care nu-si mai numesc in vremurile astea copiii, Vasile, Gheorghe, Fana, Marghioala...
da-o incolo, iti rateaza din start viitorul cu un astfel de nume...
dar numele italiene si cele spaniole ma fac sa lesin de ras... Fernando, Maria Dolores, Mario deja e des ca Ion la românii din perioada lui Stefan cel Mare... cel mai tare mi se pare insa Federico Alvaro Alfonso Ștefan... :)))))) un singur copilas maruntel si blondut cu un nume ce ma face sa ma intreb oare daca parintii sunt rasa pamanteana sau extraterestra...
in afara de urlatorile astea ( copiii), mai striga unul de zor:”Inghetata, hai la inghetata!”
crdeam ca deja s-a deschis sezonul estival si sunt pe plaja la Mamaia iar cubanezii ne i nvadeaza cu lazile frigorifice pline cu tot felul de bunatati: ”Hai, la porumb fierttttttttttt!, inghetata cu dudeeeeeeeee! mere caramelizateeeeeeeeeee!”
dezgustator...
si eu ce cautam acolo?
aia e.. ca nu faceam parte din peisaj!
un catelus absolut superb m-a determinat sa ma decid.. imi cumpar si eu unul...
ei , da, sa vezi distractie pe capul meu...
si-l numesc Matei Corvin sau Iancu de Hunedoara...
nume romanesti... pentru cine nu stie Matei o fost românnnnnnnnnn si i-a condus pe UNGURI!
asta , asa in paranteza, fara discriminare!
nush ce am cu Matei Corvin... sau cu tat-su...

luni, 19 martie 2012

Visul meu plin de galben, de margarete mici și dulci, de câmpuri negre și nori albicioși...



sâmbătă, 17 martie 2012

Păsăricile care păsăresc!


Sunt puțin nervoasă. Fără întrebări indiscrete! N-am chef de explicații, pur și simplu mă enervează cum zâmbești, cum îți strălucesc ochii în dimineața asta. Mă irită privirea ta ștrengară , cheful nebun, patosul cu care-ți trăiești viața, optimismul debordant. E motiv de enervare? Nu. De asta nici nu trec la explicații complicate.
Ai văzut că a sosit primăvara? Eu mi-am dat seama de dimineață, la prima oră. Cum? a ciocănit în creierul meu și a urlat: Trezește-te! E timpul să cânți!
I-am tras una în capul ei negru, plin de bucle și i-am cerut:”Ia, mai lasă-mă, cucoană în pace, vezi de treburile tale de primăvară mâțâită care își face greu loc prin troienele lăsate de iarna asta grea!” Dar nu m-a ascultat, e insistentă și probabil s-a decis să facă ce o taie capul. Oricum îmi tot ciripesc ciripitoarele astea de pe sub balcon. Am o familie de păsăruici care stau pitite de veacuri acolo și când le izbește căldura începe simfonia... de la prima oră. Le-am cerut imperios să o șteargă cu gălăgia, dar de unde ele ioc! Au făcut ce-au vrut cu creierii mei. Undeva pe lângă ciripitori, l-a apucat și pe cocoșul unora care au ca animal de companie un cocoșel moțat, foarte drăguț de altfel, dar plin de tupeu nesimțit de dimineată.
Peste astea am zărit în grădină ghiocei. Deci e clar primăvară.
O vecină a trecut pe la mine la 8 și ceva și mi-a zis că m-a căutat toată ziua ieri poștașul. Aaaaa? Cum naiba să mă caute poștașul toată ziua? Poate doar o dată? De două ori maxim? Dar deja asta ar presupune o relație destul de strânsă între noi doi de l-a apucat vizitatul din oră în oră. În plus am fost aproape mereu acasă. I-am mulțumit de informație, ea m-a privit șugubăț de parcă știa ea nu știu ce nebunie ce se petrecea între mine și funcționarul de la poștă. M-am întâlnit cu poștașul când am ieșit și l-am intrebat de ce m-a căutat insistent. El a zis că nu a trecut pe la mine ci pe la vecina pentru că are o recomandată. Altă vecină! Ăsta ne cunoaște din vedere pe toți, ce chestie, nu pot să rețin fețe de oameni. Bravo lui!
I-am zis vecinei că pe ea a căutat-o, i-am zâmbit șugubăț, am dat ochii peste cap și am lăsat-o să se întrebe de ce oare a căutat-o și nu i-a spus pentru că ei doi au vorbit doar. Trebuie plătită orice poliță. A nu se rata nimic în viață!
Iar primăvara continuă să zburde prin blocul meu. De abia aștept să plece și în alt bloc și să pot dormi și eu măcar până la 8.

luni, 12 martie 2012

plictiseala


Buna..
...si tie!
Ce faci?
..trăiesc.
Fara mine?
..mi se intampla
Știu!
..unde-ai umblat?
Prin oraș, am baut ceva, am stat la discuții cu unul, altul...
...de ce?
De plictiseala!
...te plictisesc?
Nu vreau sa incepe vreo discutie in contradictoriu, nu poti accepta ca uneori ma pot plictisi?
...nu prea, cel putin cand esti cu mine.
Te superi degeaba!
...stiu!
Mă îmbrac și plec. Ies în soarele nebun de afara, dogorește obositor și transpir brusc și enervant. De ce am iesit? Doar de nervi? Stupida mai sunt cand devin irationala.
De ce te enervezi atat de repede?
...nu stiu, asta ma intrebam si eu
Nu fi aroganta!
...nu-s, chiar ma intrebam asta.
Și ce ai realizat?
...vrei sa mergem pe linia asta? Ajungem iar la cearta.
Probabil, dar tu oricum vrei sa te certi, trece apoi si revii la ape mai calme...
..te-ai gandit tu?
Experienta iși spune cuvantul, sa zicem...
.. e urat ce spui, ca si cum eu ma cert sa ma descarc pe tine, chiar daca nu esti vinovat, te incarcat negativ, iar eu ma incarc cu noi baterii...
Corect! Chiar asa e!
...suna urat.
Asta e adevarul, dar nu suna urat, pur si simplu asta esti tu! Eu te-am acceptat, mai rau e ca tu nu te accepti, te minti singura...
...obosesc filosofand.
NU-i filosofie!
...ma enervezi iar.
Obisnuinta!
...am iesit sa ma plimb, sa ma gandesc, sa...
O poti face oriunde fara sa te superi!
.. ai spus ca te plictisesc.
Am spus ca ma plictiseam, nu ca tu m-ai plictisit...Pur si simplu am iesit sa fac altceva, adevarat ca puteam sta cu tine si sa nu ma plictisesc, dar era o conditie in treaba asta... sa ai si timp de mine!
...mrrrr, am avut treaba...
Si eu ce-am spus? De asta am iesit, fara tine ma plictiseam, acum sunt cu tine!
... nu stiu cum, dar mereu ajung sa cred ca esti prea rational, prea inteligent sau ma prostesti prea usor :) Ajung sa cred ca...
Crezi doar ce vrei tu . Acum pur si simplu iti convine sa te impaci cu mine, ai realizat ca te-ai enervat degeaba si ca tu esti vinovata...
...hm, eu nu as merge pana acolo , ai grija!
Ma faci sa rad. Nici nu credeam asta, dar incercarea moarte n-are! Mergem sa-ti cumpar ciocolata?
...ca la cei mici!
De impacare, esti un copil oricum. Si se mai spune ca femeile se maturizeaza mai repede decat barbatii...
... aia se refera la fete si la baieti, femeile si barbatii se presupune ca sunt deja maturi...
Tu ai doi ani!
.. uite cum ne certam iar..
Nu stii deloc de gluma, te enervezi prea repede...
...fac ce vreau.
Exact! Uite cum realizezi tu care e problema. O fata desteapta , asta esti!
...si vreau inghetata, nu ciocolata.
Orice vrei!

pauza de trait


Daca as scrie toate trairile mele, poate as putea sa arunc totul in cosul meu de gunoi si sa trec mai departe, dar din pacate nu se poate. Arunc si eu ce e mai usor, restul iși face loc undeva in corp si ramane acolo asteptand sa iasa la iveala.
Ce secrete ascunse salasluiesc intr-un om? Banalitatile lumii in care traim , nimic mai mult. Asadar nu-mi bat capul cu ce ramane si mai mult incerc sa depasesc, ca noi toti de altfel, ceea ce ramane inchistat in sufletul nostru. E mai usor si oricum apare la suprafata doar accidental.
Uneori tind sa cred ca toata viata am fost doar un vampir. Nici macar unul bun, cu dorinta de a ma autodepasi, ci unul care suge toata energia celorlalti. Simt pe cei din jur obositi de lupta continua cu mine, dar din pacate ramanin continuare personajul negativ al povestii mele.
Se spune ca trebuie sa lupti, sa ai vointa. In ce ma priveste nu exista luptă. Iau totul cum este, la ce bun sa treci dincolo de tot si toate si sa realizezi ca intr-un final ... nu exista nimic decat lupta.
Evident pentru adrenalina... cred ca sunt una dintre persoanele care nu suporta excesul de adrenalina.. la mine apare frica, mă ploștesc brusc și s-a dus naibii curajul...
Imi place expresia asta:
Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău și n-a fost.

Nu-s
coerenta astazi pentru ca ma simt destul de obosita. N-am facut nimic special, pur si simplu as dori o pauza de viata, un concediu de odihna.

vineri, 9 martie 2012

jeleuri?...nu, bomboane!


Ce zi ciudat de agresiva azi...
si eu la fel de agresiva ca ea...
nu imi place sa strig la oameni si de cele mai multe ori daca ceva nu-mi convine afisez aerul meu de superioritate...
tipul deja e clasic pentru mine: nasul pe sus, o spranceana ridicata, coltul de sus al gurii putin ridicat intr-o strambatura ce indica gradul de scarba ce zace in maiestuoasa mea faptura si... arunc o politete voit jignitoare...
azi mi-am iesit din fire... si am ripostat
da, yami, vorba mea...
numai ca mie nu mi se intampla sa fiu nepoliticoasa si sa jignesc...
hai sa vedem cum a stat treaba...
evident ca dreptatea e de partea mea si nu stau sa explic de ce o vanzatoare isi permite sa insele ...
nu conteaza varsta sau gradul de naivitate al clientului... ideea e de obraznicie, lipsa de politete si mai ales despre faptul ca nu serveste...
oare s-a schimbat ideea de a vinde?
nu implica cumva faptul ca trebuie sa zambesti, sa fii serviabil, sa iti vinzi marfa și sa multumesti clientul? sau cumva sunt eu intr-o alta lume si mai nou, la magazin esti obligat sa cumperi ce vrea sa-ti vanda maimuta nesimtita ce sta in spatele tejghelii?
vrei paine?.. iar ea iti da cornuri...
vrei cumva iaurt?... ea zice: de ce nu lapte?
vrei tigari?...mai bine va dau guma...
vrei bomboane de menta?... va dau de portocale...
frate, a fi vanzator implica ideea de a servi! asta esti .. nu te numesti nici profesor universitar, nici contabil, nici pilot de aeronave... esti Vanzator! atat... rimeaza cu servitor... E TOT AIA! numai ca e cosmetizat in zilele nostre pentru a nu fi inclinat sa faci discriminari..
nu ma intereseaza cat de destept esti.. eu merg sa cumpar ce am nevoie si nu sa fac rebusuri despre aselenizare... nu ma intereseaza ca ai absolvit magna cum laude nu stiu ce scoala superioara... esti doar o persoana care serveste cu un zambet larg, fals, gata sa o vanda si pe ma-sa daca face profit in stilul asta...
dar sa dai dovada de nesimtire, sa inseli copii, sa vinzi ce nu ti se cere si sa stai imbufnat pe viata ca esti un simplu sclav si muncesti 12 ore pe zi.. NU E TREABA MEA ca atat te duce capul...
e criza, da, muncim ce putem, dar sincer, eu sunt exact genul care nu ar face meseria asta.. si evident desconsider nu pe cei care o fac din placere.. sunt oameni carora le place sa -si vanda produsele si o fac profesionist... tot respectul pentru acestia...
mie mi-e scarba de cei care o fac pentru ca nu au alta solutie si inzestrati cu facultati particulare de mare anvergura.. in paranteze spus niste cocine pentru porci...accepta sa faca aceasta meserie si dau vina pe intreaga omenire pentru neputinta lor...
mi-e scarba de asemenea personaje...
evident ca am jignit și faza pe care i-am spus-o, cu ”nesimtita”, nu mi-a picat prea bine pentru ca nu ma defineste limbajul de gen, dar am mai observat ceva, ca si pe blogul asta mai demult, exista persoane care traiesc pe politetea si bunul simt al altora...si ghici ce?.. o duc foarte bine...
asa ca poate a fi doamna intr-o societate ca a noastra nu e tocmai corect...

joi, 1 martie 2012

1Martie



O primăvara caldă și plină de bucurii!